Documentul 2

Muzeul virtual al foametei din Basarabia

Documentul 2

Dragă Iosob Visarionovici![1]

[scrisă la 19 marite 1947]

Scuzați-ne, dar ne adresăm Dumneavoastră ca unui tată. Noi am supraviețuit războiul, suntem recunoscători și acum, dar puterile ne părăsesc. Ne este incomod și rușine, știm că și fără noi aveți multe griji, dar credeți-ne foamea ne impune. Muncitorii cu mulți copii umblă ca umbrele, pâine ne ajunge doar pentru jumătate de lună, iar restul lunii copiii noștri mănâncă macuc. Am vândut tot ce am avut, umblăm rupți și zdrențuiți.

Vă mulțumim, Iosif Visarionovici pentru grija față de noi, față de învățători, în sensul asigurării cu produse alimentare, însă spre regret acestea nu ajung la noi. Oare are nevoie un învățător de galoși, stofă etc. aceasta în timp ce șeful secției comerciale nici aproape nu ne permite să ne apropiem de ele, iar directorul școlii este îmbrăcat la patru ace. Nu e bine de anunțat despre aceasta, însă lucrurile pe teren sunt dezgustătoare. Adjunctul secției comerciale Malin vinde sute de metre de stofă la piață, iar învățătorul claselor primare nici nu mai seamănă a învățător. Oare acest învățător poate fi un exemplu pentru elevi îmbrăcat în vechituri? Iar în timpul controalelor la ei totul este în regulă. Așa cum am așteptat sfârșitul războiulul așa așteptăm cu nerăbdare roada, însă acum Iosif Visarionovici ne este foarte greu.

Scuzați-ne că vă deranjăm cu problemele noastre. Noi vom depăși, însă nu mai putem suporta nedreptățile. Noi nu suntem în stare să cumpărăm pâine comercială[2], iar comercianții vând pâine cu câte 150 rub bucata. Cum putem noi supraviețiu cu salariul nostru de 500 rub. în lună? De s-ar coace mai repede noua roadă!

Scuzați-ne, Iosif Visarionovici, dar noi ne-am adresat ca unui om apropiat[3].

Învățătorii: Ignatieva, Pronin, Lebedeva.


[1] ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 1, f. 488; Larisa Turea, Valeriu Turea, Cartea foamei[1], Chișinău, Universul, 1991, pag. 173; Mariana S. Țăranu, Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupați (1947-1953), Chișinău, Pontos, 2014, pag. 57-58.

[2] În afară de pâinea distribuită pe cartele unor categorii de populație sau la cantinele pentru înfometați, statul a furnizat cetățenilor așa-zisa pâine comercială. Aceasta se vindea în magazinele din orașe și centre raionale. (A. Felea, Foametea în Basarabia în anii 1946-1947, partea a II-a în Contrafort, 2011, nr. 3-4).

[3] Ca răspuns la scrisoarea respectivă, la 21 martie 1947 Comitetul Executiv al județului Soroca menționa, precum că faptele descrise nu s-au confirmat. Mărfurile industriale destinate învățătorilor pentru anul 1946 au fost distribuite în totalitate, de asemenea a fost eliberat un avans din contrul primului semestru al anului 1947, care doar în orașul Soroca a constituit 8870 rub. (ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 1, f. 487a).

Un share sau un like ajută ca informația să ajungă la cât mai mulți!