Documentul 4

Muzeul virtual al foametei din Basarabia

Documentul 4

Sovietul Suprem al URSS
Moscova
Tovarășului Stalin
de la cet. Sadovnic Anastasia Ivanovna
din satul Râșcova, raionul Orhei[1]
RSS Moldovenească

[înregistrată la 16 septembrie 1950][2]

Cerere[3]

            Vă rog să atrageți atenție la plângerea mea, dat fiind faptul că eu sunt mama unui ostaș decedat pe frontul războiului pentru apărarea patriei în anul 1944[4]. Eu mă mă plâng pe reprezentanții puterii locale din sat, pe președintele sovietului sătesc și pe președintele colhozului. Mi-au luat grădina de pe care mă hrăneam, grădina care nu era amplasată pe masivul colhozului. Eu, o bătrână de 79 de ani mi-am prelucrat via, săracele mele mâini au săpat-o, am sădit câțiva cartofi, porumb, floarea-soarelui. Nici via nu este amplasată pe masivul colhozului. Când îmi prelucram pământul nimeni nu spunea nimic, dar când s-a început perioada recoltării m-au acționat în judecată, mi-au pus o amendă de 300 de ruble și urmau ca ei să recolteze roada, motivând că pământurile mele sunt pe masivul colhozului, ceea ce nu este adevărat. Via nu este pe masivul colhozului, este departe de acest masiv. Viile de pe masivul colhozului nu sunt prelucrate, în aceste vii pasc animalele și ei nu spun nimic, dar via mea mi-au confiscat-o.

            Eu am fost la Chișinău, la tov. Ministru și m-am plâns, i-am povestit totul. El mi-a dat acceptul să recoltez roada și chiar mi-au spus că-l vor chema pe agronom ca să vadă unde este amplasată via mea. Dar ei l-au chemat la direcție au vorbit ceva cu dânsul și când eu m-am dus la președintele colhozului, apoi el era beat, contabilul de asemenea era beat și ambii au început să mă insulte cu cuvinte urâte, mie mi-i jenă să scriu cu ce cuvinte mă numeau. Eu am început a plânge și îi întrebam ce voi mânca și de unde voi lua bani ca să achit impozitele dacă voi ați luat totul. Iar președintele mi-a spus: du-te și te spânzură, dar bani să plătești și m-a luat de o mână și a început a mă îmbrânci dintr-un perete în altul și m-au bătut atât de tare, încât eu o bătrână de 79 de ani nu sunt în stare să mă scol. Și încă m-a întrebat de ce am venit la direcție, iar eu le-am răspuns: de ce tovarășul agronom m-a chemat aici, eu nu știu nimic. Ieși de aici, și eu am ieșit și am venit acasă. Acum văd tot ce am câștigat, am un fecior decedat pe front, alt fecior s-a întors de pe front bolnav și acum bolește. Iată ce am câștigat, m-au bătut și stau bolnavă. Copiii mei au apărat patria, iar eu voi fi nevoită să mor pentru că ei mi-au luat toată roada și eu nu am ce mânca. Dar plata amenzii și impozitul ei vor urmări ca să le achit, chiar dacă mi-au luat totul.

            Eu vă rog, tov.Stalin, analizați plângerea mea și nu-mi refizați rugămintea.

            Și încă ceva, eu Vă rog tov.Stalin, clarificați și această plângere – roada a fost recoltată de către colhoz, dar la mine a venit agentul și inspectorul au făcut percheziție și au luat 262 ruble, dar banii erau ai fiici mele. Ei au scris chitanță pe numele meu – 220 ruble, iar ceilalți bani i-au pus în buzunar.

            Vă rog să nu-mi refuzați rugămintea.

            Semnează
9.IX.1950.


[1] Astăzi comuna Râșcova, raionul Criuleni.

[2] Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupați (1947-1953), Editor Mariana S. Țăranu, Chișinău, Pontos, 2014, pag. 381-382.

[3] Aceasta este a doua scrisoare pe care semnatara o adresează lui Stalin.

[4] Se referă la Războiul German-Sovietic.

Un share sau un like ajută ca informația să ajungă la cât mai mulți!