Documentul 7

Muzeul virtual al foametei din Basarabia

Documentul 7

Comitetului Executiv al Sovietului Miniștrilor din RSSM[1]
De la locuitorul satului Băcioi, raionul Chișinău,
Preotul pensionar Onisim Gheorghievici[2] Budacov[3]

Cerere

Ca o completare la cererea adresată sovietului sătesc Băcioi de la 24 noiembrie 1946 consider necesar să atrag atenție la nivelul asigurării cu produse alimentare la moment.

Mie statul nu îmi eliberează împrumut pentru a-mi achiziționa produse alimentare, de aceea am fost nevoit să cumpăr cereale de la comercianți. Din cauza lipsei magazinelor particulare de vânzare a pâinii și a necesității acute de pâine, apoi speculanții neomenește și crunt exploatează oamenii de la sate. Permanent majorează prețul la pâine, la moment vând pâinea cu paharul sau borcanul, s-a ajuns la aceea că vând un pud[4] de grâu la un preț de 1300-1500 ruble[5]. O familie care constă din șase-șapte membri până la roada anului următor are nevoie de 35-40 puduri de grâu, dar oare poate o gospodărie țărănească achita așa sume mari? Din cauza lipsei și a neajunsului de pâine oamenii slăbesc continuu, li se usucă fața, picioarele, slăbesc complet și decedează. Dacă în timpuri obișnuite în sat anual decedează în jur de 100 de oaneni, apoi, în anul curent, doar pe parcursul a două luni ianuarie-februarie au decedat 260 de persoane.

Așa cum fără pâine nu poți trăi și este imposibil de a achita speculanților prețurile solicitate, eu mă adresez la Sovietul Raional și Județean cu rugămintea de a permite ca mie să mi se vândă de la magazinele de stat trei saci cu grâu sau făină care sunt necesare familiei mele până la roada viitoare. Mie mi-au refuzat deși în toamnă țăranii au putut cumpăra de la magazinele de stat din Chișinău. În timp ce URSS a acordat ajutor chiar și altor state, consider inadmisibil ca să mi se refuze vinderea a 15 puduri de grâu sau făină. Aceasta ar fi echivalent cu condamnarea la moarte sigură de foame.

Consider că trebuie să menționez că din caznaua statului mi s-a eliberat pensie pentru cei 45 de ani de slujbă cinstită poporului până în anul 1942, iar din 1944 pensie nu mi se eliberează. Veniturile din propria gospodărie nu sunt suficiente pentru a-mi acoperi cheltuielile curente, alte venituri nu dețin.

Reeșind din cele menționate, rog cel mai Înalt Soviet al RSSM să permiteți vânzarea cotei de produse alimentare familiei mele de 15 puduri de grâu sau făină la un preț de stat prin intermediul cooperativei satului Băcioi.

Cu profund respect
Preotul Onisim Budacov
Anul 1947,
Martie, 7.

Copie

Comitetului Executiv al Sovietului Sătesc din s. Băcioi, raionul Chișinău, județul Chișinău
De la locuitorul s. Băcioi, raionul Chișinău,  preotul pensionar Onisim Gheorghievici Budacov[6]

Cerere

După cum se știe, moșia satului Băcioi în 1945 a fost neroditoare, roada de porumb și grâu a fost rea, iar în anul curent, 1946, agricultorii noștri nu au cultivat aproape nimic de pe lanurile lor. Pentru a achita la stat cele 450 kg de porumb, în afară de vin, eu am fost nevoit să cumpăr și porumb. În 1945 mai puteai găsi ca să cumperi ceva grâu din roada anilor trecuți. Pe când în 1946 la mulți consăteni nu le-au ajuns cereale nici până la începutul verii și din această cauză pentru ași întreține familia erau nevoiți să le cumpere din oraș. În aceste condiții a devenit imposibil să achiziționezi cereale din satul nostru, iar rezerva din anul trecut am finisat-o.

Dat fiind lipsa dughenelor[7] pentru pâine și respectiv a posibilității de a achiziționa făină și grâu pentru necesitățile curente până la roada viitoare, vă rog cu smerenie să-mi acordați un credit alimentar[8]. 

Semnătura: Preotul Onisim Budacov
Anul 1947, Februarie 8.
S. Bacioi, Basarabia. 


[1] Răspunsul pe care l-a primit O.Budacov s-a redus la: ”La cererea adresată Sovietului Miniștrilor vă comunicăm că pentru a primi împrumutul urmează să vă adresați la comitetul executiv din raion” (ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 2, f. 115).

[2] Onisim Budacov este feciorul preotului Gheorghe din satul Senatovca, judeţul Soroca. În anul 1893 a absolvit Seminarul Duhovnicesc din Chişinău (Pavel Lotoţkii, Spisok i kratkie biografii okonciavshih polnyi kurs Kishiniovskoi duhovnoi seminarii za sto lei eie sushestvovania 1813-1913, Chişinău, Eparhialnaia tipografia, pag. 99). Preotul Onisim Budacov a scris mai multe scrisori adresate diferitor instanţe din RSSM. La începutul lunii martie 1947 adresează o Cerere Comitetului Executiv al Sovietului Miniştrilor din RSSM în care descrie nivelul asigurării cu produse alimentare a locuitorilor (ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 2, f. 115). Doi ani mai târziu, la 20 mai 1949, scrie o cerere Sovietului Miniștrilor din RSSM în care solicită să fie exclus din categoria chiaburilor (ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 84, f. 14-14 verso). La 4 august, acelaşi an, repetat scrie scrisoare Sovietului Miniştrilor din RSSM în care solicită excluderea din categoria chiaburilor (ANRM, F. 2848, Inv. 7, dos. 90, f. 34-35).

[3] Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupați (1947-1953), Editor Mariana S. Țăranu, Chișinău, 2014, Pontos, pag. 199-200.

[4] Un pud=16,38 kg

[5] Un kg de pâine „postavca” statul îl achiziţiona cu 7 kop. În timp ce o pâine pe piaţă costa între 100 şi 200 ruble, iar bursa lunară a uni student era de 220 ruble (Larisa Turea, Viţelul de pâine, idol sovietic în Destine individuale şi colective în comunism, Volum coordonat de Cosmin Budeancă şi Florentin Olteanu, Polirom, 2013, pag. 334, 336).

[6] Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupați (1947-1953), Editor Mariana S. ȚĂRANU, Chișinău, 2014, Pontos, pag. 200-201.

[7] Magazinelor

[8] Se are în vedere un împrumut.

Un share sau un like ajută ca informația să ajungă la cât mai mulți!