Dragă Iosob Visarionovici![1] [scrisă la 19 marite 1947] Scuzați-ne, dar ne adresăm Dumneavoastră ca unui tată. Noi am supraviețuit războiul, suntem recunoscători și acum, dar puterile ne părăsesc. Ne este incomod și rușine, știm că și fără noi aveți multe griji, dar credeți-ne foamea ne impune. Muncitorii cu mulți copii umblă ca umbrele, pâine ne ajunge doar pentru jumătate de lună, iar restul lunii copiii noștri mănâncă macuc. Am vândut tot ce am avut, umblăm